Fundașul central – clasic, stopper și cover

Fundașii centrali alcătuiesc ultima linie de apărare, stând în calea ofensivei adversarilor. Jucătorii de pe acest post se plasează între linia de mijloc și portar.

Este esențial ca fundașii centrali să aibă înălțimea și construcția potrivite, pentru că ei trebuie să se implice atât în formarea zidului, cât și în apărarea din fazele statice (lovituri libere, cornere etc.).

Există câteva subcategorii de fundași centrali, în funcție de diferitele roluri suplimentare pe care le pot îndeplini:

Sarcina principală a fundașului entral este să oprească ofensiva echipei adverse și să degajeze mingea în față. În cazul în care adversarii au o tactică agresivă, această categorie de apărători e cu atât mai folositoare datorită abilităților jucătorilor de a recupera mingea și eleganței cu care driblează. Fundașul central se deplasează invariabil alături de partenerul său din același post. Împreună, ei își distribuie efortul și opresc pe cât posibil ofensiva oponenților. Acest post de fundaș central se împarte, de asemenea, în trei subcategorii, care se deosebesc prin doar câteva aspecte:

– Apărător – jucătorul este îndemnat să nu țină mingea prea mult când o primește, să rămână aproximativ în aceeași poziție și să nu se lase atras în ofensive pe cealaltă jumătate a terenului;

– Stopper (oprire) – această subcategorie preia o parte dintre funcțiile mijlocașului defensiv și pune presiune pe ofensiva adversarilor chiar la mijlocul terenului. Dezavantajul este că, dacă jucătorul de pe acest post e depășit, ofensiva nu mai întâlnește decât un singur apărător în drumul spre poartă și are șanse mari să înscrie;

 – Cover (acoperire) – la fel ca în cazul primei categorii, fundașii cu funcție de acoperire trebuie să degajeze toate mingile, în special pe cele din spatele liniei de apărare. Acest subtip de jucător are un rol defensiv secundar, susținând celălalt apărător.

Exemple de apărători centrali clasici: Carles Puyol, Roberto Carlos, Ronald Koeman și alții.

Fundașii care urcă cu mingea îndeplinesc un rol asemănător cu cel al fundașilor centrali clasici, cu o singură diferență. Acestor jucători le revine și sarcina de a organiza contraatacuri parțiale atunci când mingea ajunge la ei. Cel mai adesea, jucătorii care evoluează în acest post caută să paseze la fundași sau direct la aripi, pentru a da drumul unui contraatac cât mai rapid.

Câteva exemple de jucători de pe această poziție sunt Bobby Moore, Rio Ferdinand, Ricardo Carvalho, Gerard Piqué i Bernabéu, Van Dijk și alții.

Fundașul central no-nonsense are sarcina de a obține mingea și de a o direcționa spre o altă zonă a terenului fără a-și asuma riscuri nenecesare. Acesta nu este un post de construcție, dar are unul dintre cele mai importante roluri, pentru că erorile mici în zona de acțiune a acestor jucători duc la goluri ușoare.

Câteva exemple de jucători din prima ligă engleză care evoluează pe acest post sunt Robert Huth, Wes Morgan și Toby Alderweireld.

Manageri precum Bielsa, Pochettino și Pep Guardiola sunt adevărați maeștri în a alterna pozițiile în timpul jocului. Ei își dau seama ce ar putea funcționa cel mai bine într-o anume situație, ceea ce le garantează avantaje uriașe față de alte echipe, nefamiliarizate cu practicile adversarilor mai mari și mai bine antrenați.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *