Ce este un tiebreak în tenis?

Uneori, scorurile de la tenis sunt greu de înțeles. Un meci are trei sau cinci seturi. Jucătorii trebuie să câștige șase game-uri, la o diferență de două față de cele câștigate de adversar, pentru a-și adjudeca un set. Aceștia servesc alternativ, o dată la două game-uri. Pentru a câștiga un game, jucătorii trebuie să adune patru puncte (15, 30, 40, game). Dacă scorul ajunge la 40-40, atunci apare egalitatea, iar primul jucător care câștigă două puncte la rând câștigă și game-ul.

Altădată, dacă scorul din set ajungea la 6-6, setul continua până când unul dintre jucători stabilea o diferență de două game-uri. Acest lucru făcea ca meciurile să devină uneori foarte lungi, iar jucătorii, obosiți. Primele propuneri privind tiebreak-ul au apărut, deci, în anii ’50. Chiar și așa, a durat două decenii până când tiebreak-ul a fost adoptat în turneele majore. În 1971, la Wimbledon, a fost introdus un sistem tiebreak de 13 puncte. Acesta se juca atunci când scorul ajungea la 8-8 într-un set. În 1979, oficialii de la Wimbledon au anunțat că tiebreak-urile se vor juca la scorul de 6-6. Nu și în ultimul set, însă. Tiebreak-urile din seturile decisive au fost introduse la Jocurile Olimpice din 2016.

Actualmente, majoritatea turneelor din afara categoriei de Mare Șlem se ghidează după reguli comune privind tiebreak-urile. La scorul de 6-6, primul jucător care reușește să câștige 7 puncte cu o diferență de două puncte față de adversar își adjudecă setul. Cât despre Șlemuri, trebuie precizat că Openul Francez nu a adoptat încă ideea tiebreak-ului din setul decisiv. La Australian Open este prevăzut un tiebreak de 10 puncte la 6-6 în setul decisiv. Cea mai recentă regulă introdusă la Wimbledon prevede tiebreak la scorul de 12-12 în setul decisiv. La Openul American se joacă tiebreak-ul obișnuit, de 7 puncte, în setul decisiv.

Într-un tiebreak disputat între Jucătorul A și Jucătorul B, Jucătorul A are primul serviciu. Apoi, fiecare jucător servește de câte două ori până la încheierea setului. Jucătorii schimbă terenul o dată la fiecare 6 puncte jucate. Scorul din tiebreak se notează ca un scor obișnuit de set, delimitând jucătorul cu mai puține puncte. De exemplu, dacă Jucătorul A câștigă un tiebreak cu scorul de 7-2 împotriva Jucătorului B, atunci scorul se notează 7-6(2). 

Tiebreak-urile reprezintă momente incitante în tenis, asemănându-se cu loviturile de la 11 metri în fotbal. Regulile care vizează tiebreak-urile sunt aproape la fel în întreaga lume a tenisului. Pot apărea, eventual, variații subtile, în turnee cu format alternativ, cum ar fi Fast Four, Tiebreak Tens, World Team Tennis, Thirty30 etc.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *